Bârlogul artistului

E timpul să trecem la fapte. Astăzi vom vorbi despre latura artistică din interiorul nostru.

Și nu vreau să intru în complexitatea acestei noțiuni, în esență, fiecare poate înțelege ce vrea prin artă. Însă un aspect este identic pentru toți. Și anume: abundența senzațiilor care ne colindă sufletul la contactul direct cu sfera artei. Senzații, emoții, energii, povești, sentimente, spune-le cum dorești.

Am ajuns la concluzia că oamenii sunt dispuși să plătească sume foarte importante pentru aceste senzații, să le spunem așa. Gândește-te doar la cea mai mișto vacanță din viața ta, așa-i că ai putea să mi-o povestești până la cele mai mici de detalii? Cu toate că au trecut ani buni de atunci. Acest lucru se întâmplă pentru că ai avut parte de niște emoții deosebite, te-ai simțit special, cu alte cuvinte, ai avut parte de o atmosferă senzațională.

Întrebarea mea suna cam așa: cum ar fi să poți aduce toate aceste stări chiar la tine în acasă?

Nu-ți face griji, nu trebuie să îți bagi nimic în vene și nici să încerci diferite substanțe.

Favi.ro ține cont de nevoile tale și te ajută să îți întâmpini oaspeții cu senzații premium. Și aici ne putem referi la un ambient mai plăcut, în care orice invitat să guste din comoditatea și afecțiunea locuinței tale.

Am observat că-n ultima vreme, oamenii reușesc să folosească tot mai des pentru decorarea propriei case diferite artificii artistice, care se mulează perfect pe visele lor. O mică bibliotecă pentru cărțile preferate, o canapea fix în fața televizorului, pentru seriile de Uefa Champions League și lustre cu anumite leduri care să le ofere copiilor plăcerea de a fi în lumina reflectoarelor. Toate lucrurile enumerate mai sus, pe lângă rolul decorativ, care dau un mare plus estetic, au și factorul psihologic, care te face să te uiți cu drag la mediul în care trăiești și totodată îți dau un stimulent care te ajută să mai faci un pas în față.

Nu cred că sunt singurul care pune mare preț pe spațiul în care locuiește, în special pe suprafața dedicată muncii. Personal adopt filozofia minimalismului japonez, n-am nevoie de multe obiecte să fiu fericit, însă calitatea acestora e crucială. Mi-au plăcut mereu obiectele care ieșeau din tiparele clasice, care erau în același timp atât elegante, cât și ciudate și care nu se găseau la orice colț. Mereu mi-a plăcut ca inspirația să izvorască fix din locul în care mă trezesc dimineața.

Pentru mine atmosfera ideală, în primul rând trebuie să strige RELAXARE. Doar când acest criteriu este bifat, pot spune că mă simt cu adevărat acasă. Mai apoi, să fie cât se poate de multă liniște, fără vecini cu bormașini și gusturi îndoielnice la muzică. Curățenie, bineînțeles, dar aici, din fericire, pot acționa singur să mențin ordinea camerelor mele. Și nu în ultimul rând, să am mereu alături oameni dragi cu care să-mi împart micile plăcerile ale vieții.

Un ultim gând cu care vreau să te las, ține minte, oamenii vor uita vorbele pe care le spui, însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă :).

Sper că ți-a plăcut articolul, iar dacă vrei să citești și alte texte scrise de mine, ești liber să o faci.

Sursa fotografiilor: https://favi.ro/ ; arhivă personală

Așa mai vii de acasă

Ce frumos e să ai mereu pe cineva aproape, să ai gânduri îndrăznețe care să devină realitate și să primești tot ce e mai bun pentru tine.

Astăzi ți-am pregătit ceva inedit, în special dacă ești pasionat de construcții sau ai vrea să aduci un mic bonus casei tale. Dacă ți se potrivește descrierea, povestea de azi e pentru tine.

Gândește-te cât este de importantă fundația într-o relație, de ce natură vrei tu, cât de mult contează de unde se pleacă, cum valorile tale morale tind să fie aliniate pe aceeași linie cu cele a persoanei iubite.

Ce vreau să spun prin exemplu de mai sus? Cum în viața personală, pentru a construi ceva extraordinar, avem nevoie de o persoană la fel de extraordinară care să ne completeze, exact așa stau lucrurile și când ne referim la materiale de construcții.

Află că prietenii de la vindem-ieftin.ro te pot ajuta să îți împlinești cele mai mari dorințe. Dacă te-ai săturat să mai auzi expresii celebre din categoria „nu vă supărați, dar cine v-a lucrat aici?” îi pot recomanda cu multă căldură. Tata când intră pe site-ul lor, uită de fiecare dată de noțiunea de timp și spațiu și efectiv nu-l mai putem dezlipi din fața ecranului. Își notează prețuri, scrie, desenează, sună, face proiecții, ceva de speriat. Are o plăcere atât de nebună pentru materialele de construcții, încât a ajuns să depășească cu desăvârșire timpul ce-l petrece mama pe site-urile de shopping.

Și termenul de prietenii, nu e unul întâmplător. Un aspect ce l-am apreciat la ei este faptul că reușesc să creeze o conexiune autentică între tine și brand. Astfel nu poate exista raportul client-brand, ci mai degrabă prieten-prieten. Și subliniez încă odată că acest aspect e unul crucial, doar amintește-ți de câte ori ți s-a întâmplat să eviți total o companie doar pentru că aveau oameni care te făceau să te simți prost și te vedeau doar ca pe o sumă de bani?

Cu toate că poate le apreciai produsele sau serviciile, modul în care ai fost tratat a fost unul lipsit de respect, poate nu ți s-a răspuns la telefon sau la mail, poate nu ai avut cu cine să porți o discuție civilizată sau poate ai dat de niște angajați care erau pe principiul „timpul trece, leafa merge”

Toate lucrurile menționate mai sus, nu se vor regăsi în principiile celor de la vindem-ieftin.ro. (Ai aici un link și către pagina lor de Facebook) Au preluat responsabilitatea să fie disponibili 24/24 pentru oamenii care cumpără de la ei. Astfel nu se pune problema să rămâi fără răspuns la întrebările tale.

Mai mult de atât, tot la ei, ți se oferă și o consultanță cu privire la raportul calitate-preț. O mare bilă albă și aici. Știu nenumărate cazuri de prieteni care doreau să se mute de la bloc la casă și au dat piept cu vestita vorbă „socoteala de acasă, nu se potrivește cu socoteala din târg”

Mereu mi-a plăcut să plăcut să cunosc, mai mult chiar, să am alături oameni tari. Pe care să știu că mă pot baza atunci când e cazul. Exact ca-n curtea școlii, când aveai spatele păzit doar pentru că erai prieten cu băieții mai mari.

Și nu în ultimul rând, providența site-ului dispune de tacâm complet de la acoperișuri la instalații electrice. Astfel, îți pot promite eu că dacă apelezi la ei, cât ești tu în viață, n-o să pice baraca pe tine. Dacă nu mă crezi, verifică recenziile video.

Sursa fotografiilor publicate în articole: https://vindem-ieftin.ro/

Nota: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2021 ediția de toamnă, în vedere probei cu numărul 5 „O sesiune de consultanță ține problemele la distanță.”

Cum ajungi să ai o mentalitate de campion?

Poze cu începuturile mele în business? Check!

Hai că mi-am făcut și o intrare deosebită. Cu toții am avut dificultăți și ne-am pus de n luate câte k întrebarea „cum aș putea să fac primii mei bani?”

Pune înapoi cardul, calmează, respiră. Nu sunt o reclamă de pe Youtube și cel puțin pentru moment, n-am găsit copacul din care cresc bani. Însă vreau să îți împărtășesc unele din principiile mele financiare ce m-au ajutat să nu mă fac trapper până la vârsta asta.

Mă repet, nu sunt expert, sunt doar niște elemente ce au funcționat pentru mine. În primul rând am înțeles ce-s alea active și pasive, apoi am înțeles de la o vârstă destul de fragedă, că nu mi se cuvine absolut nimic, în special când vine vorba de bani. Și că pentru a primi x favoruri, trebuie să ofer timp, monetar sau alte servicii.

Un alt reper foarte important pentru mine a fost modul în care fac banii, care e mult superior numărului de bani pe care îl pot face. De ce? De aia. Glumesc, mi-am promis după 21 de primăveri, că nu mai vreau să trag pentru lucrurile care nu au o valoare reală pentru mine. Aș prefera oricând să mă trezesc la ce oră vreau și până la culcare, să fac doar activități care mă scapă de riduri, decât să-mi vând timpul unui troglodit a cărui planetă e plată și spune că sfârșitul lumii din 2012 s-a reprogramat pentru 2024. Poate să-mi ofere și de 10 ori mai mulți bani, nu voi acceptă.

Ce vă mai zic? Poate cât de important e să ai multe linii de venit? Însă nu vreau să intru pe acest teritoriu, să nu mă fac de boala copiilor. Fă ce zice popa, nu ce face popa. Baaaa dummm tssss. Te las să te gândești de unde mi-a venit asta.

Urmărește-mă pentru mai multe rețete. În scurt, timp îți promit că vei ajunge să îți permiți 10 pungi de semințe.

Lăsând prostiile de o parte, articolul de astăzi nu e despre mine. Vreau să te păzesc de fake gurus, oameni care știu ei mai bine ce să faci cu banii tăi sau persoane care vor să îți vândă materiale traduse din alte limbi. Textul îl aduce în prim plan pe un om onest, ale cărui rezultate sunt mai clare decât lumina zilei. Este vorba despre domnul Valentin Anghel. Un om cu multă experiență, care chiar înseamnă ceva pentru industria antreprenorială de la noi din țară. Îi voi lăsa și link-ul de la pagina de Facebook aici, că așa e frumos să faci cu invitații tăi.

Mottoul acestuia, după cum se poate observa și-n figura de mai sus este: „Am o singură direcție în viață: ÎNAINTE!”

Pe lângă faptul că are un mesaj foarte profund, un alt citat ce completează și întărește ce a spus Valentin, este chiar mottoul echipei Asu Politehnica Timișoara care spune în felul următor: „OBLIGATORIU ÎNAINTE„.

Am ținut neapărat să fac un scurt interviu cu Valentin, care e dedicat în special tinerilor sau persoanelor care sunt la început de drum în ale antreprenorialelor. Să începem cu începutul:

  1. Care este cea mai mare teamă a oamenilor când vine vorba de dezvoltare personală și care crezi că e leacul pentru ea?

V: O întrebare simpatică. Personal, am avut foarte multe temeri, dar dacă ne referim la frica psihologică, care se menține în mintea noastră din diferite segmente. Nu cred că e important cum să o depășim în x,y,z situații. Mult mai important decât atât e să înțelegem frica în sine. Să ne putem întrebări, de ce simt asta? de ce mă sperie acest fapt?

2. Multă lume spune că „banii sunt ochii dracului” și un număr exponențial de familii din România evită cu orice preț să vorbească despre bani în prezența copiilor, crezi că aceasta e o atitudine sănătoasă?

V: Sunt de părere că nu este o metodă bună să ascundem copii de bani/bancă nici măcar cățeii. Principalul motiv pentru care oamenii fug de bancă este că până acum câțiva ani, băncile scădeau cheltuieli de subzistență pentru fiecare membru al familiei, însă această regulă, nu se mai aplică. Prin urmare, banii nu sunt scăzuți dacă familia are 1 sau mai mulți copii.

3. Cum ar trebui să luăm decizia de a renunța la un business dacă vedem că acesta nu prosperă sub nicio formă?

V: Cu toții ne spun cum să dezvoltăm un business, cum să avem succes, cum să facem bani și cum să devenim bogați, însă absolut nimeni nu ne învață și când să renunțăm la un business! Pentru a învăța să câștigi trebuie să înveți NU să pierzi, ci să îți recunoști erorile și să accepți că aceea nu este calea ta! Calea potrivită poate fi cu totul alta! Cele mai bune decizii se iau detașat și conștient!

Doamnelor și domnilor, acesta a fost Valentin Anghel. Pe el îl puteți găsi și pe canalul de Youtube. Și chiar vă îndemn să vă abonați acolo dacă sunteți pasionați de acest segment al finanțelor.

Sursa foto: Arhivă personală, https://m.facebook.com/BrokerValentin

Acest articol a fost publicat în cadrul concursului Superblog 2021.

Invitație la terapie

De cât timp te așteptam…

Să ne povestim trăirile, neajunsurile, să ne colorăm istoria. Să ne acceptăm imperfecțiunea, să nu ne judecăm și mai apoi să lăsăm copilul din noi să vorbească.

Fără baliverne pe Wapp, fără apeluri pe mess, fără să fie nevoie să folosim emoticoane pentru a transmite ce simțim, fără notificări care să ne activeze senzorii reptilieni, fără să fim deranjați de niște ecrane albastre. Doar să fim.

Să fiu în fața ta și să îți las vocea să-mi bandajeze frustrările, să îmi poți alina durerile sufletești. Vreau să te descarci, să scapi de gândurile alea rele ce se repetă seara, înainte de culcare.

Să fim mai oameni, să ne bucurăm de o discuție autentică într-un loc loc unde să nu existe care să ne spună că nu e bine ce facem, un spațiu în care să nu existe cuvântul trebuie.

Să te las să-mi povestești lucruri ce n-ai avut curaj să le povestești în altă parte, să rămână secretele noastre care să nu poate fi dezgropate de nimeni.

Să te las să îmi spui care e cel mai mare vis al tău și câte sacrificii ești dispusă să înduri pentru el. Să îmi spui cât de mult te iubești, câtă grijă ai de propria persoană și cum te vezi prin ochii tăi

Să te simt, să mă simți, să te văd, să mă vezi.

Să am grijă de tine, pentru că reprezinți mai mult decât un rând dintr-un articol.

Să aflăm cine suntem cu adevărat și care sunt dorințele care ne dau poftă de viață.

Și ar mai fi atâtea de spus.

N-am să te mint, îmi place la nebunie să vorbesc cu tine, de asta, simt să îți fac un cadou, ceva ce o să te încălzească pe interior. Cred în puterea lui terapeutică și știu prea bine că ești o persoană atentă la micile detalii și știi că mereu ți-am oferit ce e mai bun. Țin la sănătatea ta și la tot ceea ce reprezinți. De asta îți ofer o cană din ceva special care o să te ajute să muți munții.

Mă crezi dacă îți spun că și bunicii noștri au băut din acest ceai? Tradiția lui dăinuie de aproape 100 de ani. Și sunt convinși că mulți oameni au avut aceste emoții când au gustat prima oară din acest ceai.

Și știi ce e și mai frumos? Faptul că ne promovează valorile de viață, naturalețea, încrederea în noi, respectul și stilul de viață sănătos.

Îmi vei mulțumi mai târziu. Vino să stăm de vorbă :).

Sursa fotografiilor: Arhivă personală

Nota: Acest articol a fost scris în cadrul concursului SuperBlog, ediția de Toamnă, 2021, în vederea probei cu numărul 3: Alegeri naturale de la Fares.

Care-i definiția copilăriei pentru tine?

Cu cât mă întorc mai des în locul natal, îmi dau seama că există o conexiune specială care ne leagă de meleagurile copilăriei. Sunt convins că ai avut și tu aceste sentimente deosebite când te-ai întors după o perioadă îndelungată în locul în care poți spune cu maximă comoditate: „Da, mă , sunt acasă”.

Hai să lubrifiem puțin discuția și să te las să te gândești la câteva obiecte prin care ai ți-ai descrie începuturile în viață. Chiar sunt curios ce află în mintea ta, te aștept cu un mesaj privat în care să-mi povestești care sunt primele 3 comori din viața ta.

Pentru mine, cu toate că sună mai mult decât dubios, unul din primele lucruri cu care-mi identific copilăria e…

Da, ai văzut bine. Vehiculul fără autopropulsie de mai sus a reprezentat în primul rând comitetul unde ne strângeam toți copiii de pe stradă. Am avut mii de discuții la remorca asta și sunt convins că oricine din prietenii mei n-o poate uita. Până la urmă, aici am crescut și această remorcă chiar a avut o însemnătate puternică pentru noi. Țin neapărat să precizez că aveam cu toții o boală la cap încă de atunci, ne urcam în remorcă și începeam să strigăm la oamenii care treceau pe stradă, iar când se întorceau ne lăsam în jos să nu vadă, apoi începeam să râdem. Era una din micile plăceri nevinovate ale vieții..

Aici mi-am trăit o mare parte din primii ani de existență, ne sfătuiam unul pe altul cum ar trebui să ne trăim viața, ce o să facem când o să fim oameni mari, cum se pregătea naționala României să ajungă la mondiale și multe alte exemple pe care nu mi le mai amintesc. Tot aici ne certam de moarte și a 2 a zi eram prieteni de nedespărțiți. Ah, cum mă simt când scriu așa rânduri.

Prima formă de turism

Poate trebuia să pun ghilimele la turism, însă eu zic că ne încadrăm, conform definiției din DEX.

Îmi aduc aminte de cum făceam noi turism rural, fără să înțelegem ce înseamnă vreunul din cuvintele astea. Era un eveniment pentru întreaga stradă când tata avea treabă cu tractorul și ne lua cu el, în general când aducea porumb și eram toți cocoțați în remorcă și ne bucuram la maxim de fiecare călătorie.

Doar gândește-te ce era în capul nostru, un grup de copii care plecau la vânătoare de cucuruz. Bineînțeles că toate călătoriile noastre, s-au desfășurat în condiții de maximă siguranță, mereu cu un adult în spate care să ne supravegheze și cu obloanele remorcii ridicate.

Am apreciat mereu responsabilitatea cu care ne trata tata, se asigura că nu are ce să se întâmple rău cu noi. Și de fiecare dată își lua toate măsurile de protecție. Lucru pe care am încercat să-l preiau de la el, încă de când eram mic, am încercat să nu pun niciodată viața nimănui în pericol și să am grijă de persoanele din jur. Lucruri pe care am început să le văd tot mai rar în sufletele din perioada contemporană

Și să nu te las să pleci cu mâna goală, vreau să-ți împărtășesc câte ceva despre siguranța ta și a oamenilor din jur atunci când vine vorba de remorci auto

Mici recomandări

Pentru a tracta o remorcă la mașina ta, ai nevoie atât de permisul B, cât și de E, aici referindu-ne la orice de tip de remorcă. Iar dacă ai doar permisul B, poți tracta remorci, dar care să nu depășească 750kg (dacă remorca are sistem de frânare) și 600 (dacă remorca nu are sistem de frânare). Un lucru ce am observat că se mai practică în țara carpato-danubiană-pontică este faptul că oamenii nu țin cont de indicațiile din CIV (cartea de identitate a vehiculului). Mai precis, un lucru ce ar trebui respectat cu orice preț este capacitatea sarcinii de tractare.

Elementele de care se ține cont atunci când vine vorba de sarcina de tractare sunt următoarele: puterea motorului (recomandat să fie diesel pentru tractare), tipul de ambreiaj al vehiculului și rigiditatea caroseriei.

Bineînțeles că pentru a putea tracta, ai nevoie de un cârlig de remorcare. Acest cârlig poate fi pus din fabrică sau poate fi atașat ulterior. Iar la acest capitol îi pot recomanda pe cei de la Autogedal, care au o calitate deosebită atunci când vine vorba calitatea accesoriilor pentru mașini pe care aceștia le oferă. Încă un mare plus la ei că au și un blog pentru cei pasionați de auto și de turism. E de apreciat că încearcă să își educe cumpărătorii și reușesc să livreze produse de o calitate atât de înaltă. De asemenea, au o ofertă interesantă și pentru suportul de biciclete.

Iar pentru remorcă, recomandările mele ar fi să aibă cel puțin 2 axe și sistem de frânare. Un lucru la care trebuie să fim foarte atenți este faptul că după prima conectare a unei remorci electrice la mașină sistemul de parametri electronici ai mașinii poate fi modificat. E de specificat că prețul unei astfel de remorci, pleacă de la 1500 de euro.

Pentru că ai fost cuminte te voi lăsa cu o poză cu mine de acum peste 20 de ani 🙂

Mă bucur că am avut ocazia să împărtășesc această experiență cu tine.

Sursa: Arhivă personală

Nota: Acest concurs a fost scris în cadrul SuperBlog 2021

Inspirație pe masă plină

Ce urmează să-ți spun astăzi, e cu adevărat special, vei înțelege cu siguranță acest aspect până la finalul articolului.

Sunt convins că te-ai întrebat de multe ori care e sursa ta de inspirație, aș îndrăzni să întreb chiar care e motivul pentru care te trezești în fiecare dimineață. Nu e vreun secret că persoanele creative care reușesc să gândească cu propriul cap, vor fi mereu cu „o horă” de pași în fața oamenilor care sunt mereu în căutarea modelelor potrivite.

Cea mai puternică rădăcină a inspirației

Nu știu alte persoane cum sunt, însă pe mine cel mai mult mă inspiră creația în sine. Ea poate fi de orice natură, de la un text scris, la versurile unei piese, la arhitectura unei case, până la modul în care se îmbracă cineva. Orice formă de creație ce poate fi considerată artistică are un impact fecund asupra propriilor trăiri.

Mai mult de atât, un lucru ce l-am realizat recent e că mix-ul de „inspirațio-fericire” mi se trage din reușitele persoanelor dragi, eminamente când am contribuit la succesul lor. Sclipirea din ochii lor când îți spun că au intrat la facultatea dorită. și-au cumpărat mașina mult visată, au ajuns să aibă job-ul ideal, s-au căsătorit, e de-a dreptul inefabilă.

Toate valorile menționate mai sus, îmbinate cu mult profesionalism se găsesc pe www.answear.ro

În cazul în care nu ai auzit de acest site, el este unul dintre cele mai mari magazine exclusiviste de haine și accesorii online care activează atât la nivel național. cât și internațional, al cărei filozofii fundamentale este inspirația oamenilor și noțiunea de evoluție personală.

Prin ce se diferențiază answear de competiție?

  • O gamă foarte variată de produse, numărul lor depășind 80.000 de articole vestimentare
  • Oferte promoționale mereu active, cum ar fi o reducere de 15% la prima comandă dacă te abonezi la newsletter-ul lor, retur asigurat (plus plata acestuia dacă comanda depășește suma de 200 de lei), puncte de fidelitate pentru fiecare comandă, plus multe reduceri în funcție fiecare sezon în parte și organizarea diferitelor concursuri cu premii generoase în mediul online
  • Peste 10 ani de experiență
  • Prețuri mai accesibile la branduri de renume pe site decât în cabina multor magazine din țară. Un mic exemplu poate fi chiar în rândul gecilor de blugi https://answear.ro/h/geci-de-blugi.html
  • Livrări în 2 zile, dacă comanda e dată până la ora 16.00
  • Modul în care oferta se pliază pe nevoile tale
  • Și poate cel mai mare argument, peste 95% din părerile despre serviciile lor, sunt pozitive. Cercetează singur și vei crede

Un alt lucru demn de menționat, este că fix în momentul de față au un concurs foarte interesant, în care trebuie să ne arați printr-o poză sau un videoclip ce te inspiră pe tine. Mai multe detalii găsești pe https://lifespirationstartshere.answear.ro/

Îți mai aduci aminte când erai mic și îți doreai tu o haină anume, pe care n-o avea nimeni din prietenii tăi? Și venea vacanța și de Crăciun, ți-o aducea moșu’ ? Apoi numărai zilele rămase până la începerea școlii?

Apoi cu câtă mândrie o purtai în prima zi de școală, parcă uitai că era zi de luni.

Ei bine, acum, acel copil a crescut.

Ai grijă de tine :)!

Sursa: Answear.ro

Nota: Acest articol a fost redactat în cadrul competiției Superblog, în vederea probei: „Care este sursa ta de inspirație în fiecare zi? „

Mi-am depus candidatura la SuperBlog

Doamnelor și domnilor, pensionari și neliniștiți, ființe care așteaptă cu sufletul la gură fiecare articol, astăzi e o zi mare pentru întreaga comunitate.

Recent, am aflat de un concurs cel puțin interesant, care e dedicat bloggerilor români. Mi-a plăcut mult ideea lor și au toate respectele mele pentru acest proiect, în special pentru faptul că ajută semnificativ la blogosfera românească. Jos pălăria!

Numele competiției este SuperBlog.

Și cum aici nu a putut să mă treacă nimeni pe foaia de prezențe, am venit cu acest articol. Scopul meu pentru acest concurs este de a acumula cât mai multă experiență, și de ce nu, să-mi rafinez pe cât se poate, abilitățile de scriere. Trebuie totuși să rămân cu picioarele pe pământ, competiția e foarte mare, mulți pe loc, dom’ne, însă acest lucru nu poate decât să mă bucure, chiar dacă îmi scade puțin nivelul de testosteron.

Și pe principiul doar dormim împreună, dar nu facem nimic. Am decis să-mi încerc și eu șansele cu niște nume foarte mari din această industrie, să-i spun așa.

Ce își propune competiția SuperBlog?

Din scurtul meu research, am aflat că această competiție își are rădăcinile în anul 2008 și e cea mai de seamă competiție din sfera blogurilor. Cât de mișto sună asta?

Bloggerii care aleg să participe, vor scrie pe diferite teme, în mare parte alese de sponsorii concursului și vor fi notați de un juriu. Până acum s-au organizat peste 22 de ediții, evenimentul având loc începând cu anul 2013 de două ori pe an (toamna și primăvara)

Mai mult de atât, competiția nu e doar pe ochi frumoși. Se pun în joc premii considerabile, parteneriate cu diferiți sponsori, vouchere de cumpărături și oportunitatea de a sta la „masa bogaților”. Cu alte cuvinte un loc prietenos, unde ai ocazia să întâlnești oameni asemănători cu tine, pasionați de scris și dornici să-și împartă poveștile. Clasa a 4 a bate la ușă cu astfel de descrieri, promit la concurs să dau mai mult.

Dacă crezi că ți se potrivește, ai formular de înscriere chiar aici. Condițiile de participare sunt minim 20 de articole publicate la tine pe blog și 3 luni de experiență. Apoi să postezi un articol prin care îți declari prezența la concurs și ești pregătit de eveniment. Însă, va trebui să te grăbești, termenul limită pentru înscrieri este 1 octombrie.

Să înceapă nebunia :)!

Te-ai dus

„A început viața, mai e puțin și se termină”

Așa își începea Nimeni Altu melodia „așa rămân” acum 10 ani.

De câte ori am zis și noi, că nu vom schimba niciodată? Că niciodată nu vom face acele lucruri. că doar inconștienții fac așa ceva. Și uită-ne acum.

Tu cum mai ești, frate?

Știu că a trecut multă vreme de când n-am mai vorbit, însă nu-mi fac griji, sunt convins că ești sănătos și ai avut puterea să distrugi tot ce a fost rău în viața ta. Vezi tu, nici nu mai știu de câți ani nu ne-am mai văzut, cu toate astea. știm amândoi, că amintirile nu se uită atât de ușor. Exact ca un copac, oricât am încerca să tăiem din el, tot rămâne trunchiul.

Astăzi, nu ne mai facem griji pentru cum o să fie teza la română, nu ne mai facem nervi dacă ne eșuează itemele la fierar, nu mai avem emoțiile ce le aveam când juca Steaua prin Europa și nu ne mai interesează dacă tipa aia mișto, din clasa de langă noi, îsi va lua a 2 a zi colanții ăia negri, deoarece acum e mamă.

Avem alte preocupări și ne gândim la total alte chestii acum, însă oricât ne-am crede noi de bărbați, în spatele iluziei de adulți, vom găsi mereu aceeași copii. Care nu aveau nevoie de bani, ca să se simtă bine. Era suficient să ne uităm unul la altul, ca să începem să facem crize de răs. Îmi place să cred că acele povești ce le-am trăit atunci, nu au murit niciodată și că încă ne aducem aminte cu bucurie de glumele alea proaste, la care doar noi râdeam. Și că oricât am îmbătrâni, vom avea suflete la fel de tinere.

În rest, ai grijă ce faci cu timpul tău, pentru că nu ți-l mai dă nimeni înapoi. Am învățat să nu mă mai joc cu timpul, că n-am timp de așa ceva.

Mi-am mai dat seama, că-n momentele când timpul îngheață și rămân cu sentimentele reci, nu mă poate încălzi nicio zdreanță.

E timpul să închei.

Tic-tac.

KORENI RĂZVAN

Diez 31 diez

R3 all!

Ideea acestui articol a fost preluată-împrumutată-furată-ciordită de la Ivanna, o bloggeriță pe care o citesc de ceva ani buni. Povestea ei o poți citi aici.

Ce a spus ea pe acolo, m-a făcut să fiu puțin nostalgic și să-mi aduc aminte puțin de copilărie și de prima oară când am simțit insecte de ordinul lepidopterelor în stomac.

Toată întâmplarea începe de pe vremea când nu aveam toți dinții în gură, nu voiam să dorm după-amiaza și nu știam să-mi scriu nici numele. Atunci am cunoscut-o pe ea, să-i spunem M, era o fată cuminte, la locul ei, îi suna capul plin (vorba lu’ Becali), desena frumos și alte detalii pe care nu mi le amintesc. Ca aspect fizic, era inteligentă. Glumesc, era blondă, ochii verzi, puțin mai înaltă ca mine, cu dimensiuni proporționate și fără sâni, din păcate. ( A vorbit pedofilul din mine)

În grădiniță n-am avut prea multe interacțiuni, bine, nici nu știam prea multe cuvinte pe atunci. Încă nu știam niciunul dintre noi că destinele noastre aveau să unească cândva sau că ne vom jura iubire veșnică și ne vom căsători, vom face o nuntă ca-n povești, vom face copii frumoși, ca noi, care când o să crească o să fie fotbaliști și antreprenori, lumea o să scrie cărți despre ei și numele nostru n-o să moară niciodată. Până să se întâmple toate astea, ne limitam la jucări, cântece, desene și bătaie.

Primul gest romantic făcut de mine vreodată a fost făcut pentru M. Deja crescusem, știam cum stă treaba cu iubirea, aproape terminam grupa mare și am văzut deja multe desene la activ, eram băiat mare. Era 1 martie, mi-a dat mama flori și mărțișoare să le dau educatoarelor și doamnei cu care făceau engleză, că așa e frumos. Cum a gândit-o fratele vostru? Bă, mie aia de engleză, oricum nu-mi prea place, îi dau doar flori, să se mai ducă în puii mei. Înainte să vină părinții după noi, m-am dus repede la M și i-am spus, vreau să-ți dau asta, din partea mea, sau ce replici de agățat aveau pe atunci. Mi-a mulțumit, dar nu m-a pupat. FMM. Atunci avea să se aprindă prima flacără între noi, bine era mai mult de intensitatea unei brichete rămasă fără gaz, dar nu conta. Tot era mai bine decât nimic.

După grădiniță, am promovat amândoi la școală, eram în aceeași clasă. Totul era bine și frumos. Am început să ne înțelegem bine din primii ani de școală, mi se pare că-n clasa a 2 a, am stat și-n aceeași bancă. Ocazional ne mai vizitam, stătea la 2 străzi distanță de mine. Ne uitam la desene pe Jetix și făceam temele împreună. Încă îmi aduc aminte de Ce-i cu Andy? Copiii de la 402 sau Viața cu Louie. Alte activități de pe atunci, alergam ca idioții prin grădinile oamenilor, vorbeam prin bilețele la școală ( ce dor îmi e de asta), făceam schimb de coduri la gta și sunam oamenii cu număr ascuns. Cea mai bună glumă de atunci era următoarea. Ne alegeam cu grijă victima, ne îngroșam cât puteam de mult vocea și spune așa: Uită-te pe geam ! Și în momentul în care se uita, îi dădeam duma șuralo ”O vezi pe mă-ta? ” Genial, ni se părea. Toate astea până la ora 9, că atât aveam voie afară. Și atunci aveam program la TV, începeam cu regele șaman și apoi ne uitam la Inimă de țigan. Mi-au marcat copilăria serialul si desenul ăsta.

Îmi aduc aminte că până în clasa a 2 a, nu aveam internet . Și comunicare era mult mai dificilă. Aveam un celular în casă și acolo mă suna. De fiecare dată răspundea unul dintre părinți și avea același text: ”Alo ? Familia Koreni? Ce face, Răzvan? Poate vorbi? ” și niciodată nu vorbeam mai mult de 2 minute la telefon. Foarte mișto vremurile.

Între timp, am ajuns în clasa a 4 a ,eram șmecheri, aveam 10 împliniți, avea mess, ea m-a convins să-mi fac și hi5, putem spune că eram cineva. Hai să vă las și o poză din tinerețea mea.

Bine rău, nu ? Mai am câteva pe care o să le pun pe parcurs.

Am mai fost în 2 excursii împreună, una la Reșița și alta la muntele Semenic, erau organizate de învățătoare de atunci. Acolo pe munte, ne-am dus cât am văzut cu ochii și ne-am ținut de mână, pentru mine oară. Era iarnă, multă zăpadă, tribunele erau în delir, babele aplaudau. (să mor de nu făceam descrieri mai bune în clasa a 4 a)

Apoi am început să ne mai cultivăm, ea învățase engleza (avea id-ul de mess: m_coolgirl)(habar n-aveam ce înseamnă, citieam exact cum se scrie), era printre primii la școală, era fană Hannah Montana și eu aveam un tricou cu Ronaldinho și jucam fotbal de dimineața până seara. Jucam și la o echipă, unde M venea și-mi făcea galerie.

Cum se întâmplă în viată și clipele frumoase nu țin la nesfârșit. Am avut prima ceartă. A pornit de la faptul că mi-a spart contul de mess și nu că era ea vreun hacker de mic, dar era o sarcină ce putea să o facă oricine care știa câteva literele. Parola contului de mess era steaua. N-am gândit-o prea mult, ce-i drept. Tot de la ea am aflat asta, și am început să-i zic că de ce, că nu e frumos, că eu n-aș fi făcut așa ceva și ce mi-a mai venit la gură.

Apropo, de la maimuță încoace n-am fost inspirat la alegerea id-urilor. La început stăteam pe id-ul mamei mele, apoi aveam ceva de genul k0r3nyrAzV@n, apoi razvy_fight și ulterior jonister_crazykill3r, ăsta l-am avut până la început de liceu. Și acum numele meu de insta e _razvanutuu_ și pun poze cu cactuși. N-am făcut progrese prea mari.

Ne-am împăcat, ne-am certat, ne-am împăcat, am tras-o de codițe, ea m-a pălmuit, ne-am împăcat și apoi a venit ultimata, aici s-a terminat povestea.

Eram la mine pe stradă cu niște prieteni și o văd că trece pe lângă mine cu o persoană ce nu puteam s-o suport și ea știa bine asta. Era o tipă cu moravuri îndoielnice, o terchea-berchea, o vacă ce merita să fie dată la țigani (vorbă veche) Și nu m-am înselat când o catalogam în felul ăsta, acum o știe tot orașul cum e de fapt.

Și ajung acasă, nervos, cu bale la gură, intru pe mess și pun la status: ”Kne may ymy trm msj. ignore. may ales m.

N-au trecut 5 minute și îmi dă mesaj. ” dc ai zis asa de mn? ”

Și aia a fost, ignore, fără alte explicații

Ne-am mai certat odată la scoală și aia a fost, după n-am mai vorbit vreodată cu toate că am fost în aceeași clasă până-n a 8-a.

Nu mai știu nimic de ea. am auzit că a mers la un liceu de șmecheri și că acum e la o facultate bună, dar alte detalii nu știu.

Lipsa de comunicare mereu naște un conflict și astfel s-a dus o prietenie frumoasă.

M, dacă citești povestea, aștept un răspuns, poate scrii și tu cum a fost totul din perspectiva ta, chiar dacă au trecut mai bine de 10 ani și n-am mai vorbit

Te pup… pe obraj, chiar dacă nu mai știu cum arăți. Două puncte ics.

KORENI RĂZVAN

Aparatul de făcut bani

Corona virus, pandemie, criză economică, al 3 lea război mondial, sfârșitul lumii.

Bun. Acum să vă zic ce mi s-a întâmplat pe final de decembrie.

26 decembrie 2019 , ora: 21 04, județ Timiș, Europa

Totul s-a întâmplat pe vremea când încă puteai să cutreieri lumea în lung și-n lat fără ca organul legii să te-ntrebe de sănătate. Eram cu un amic venit din țări străine (foarte important) în centrul orașului de care aparțin. Urma să ne cumpărăm una, alta pentru că la ora 22:00 avea să înceapă un meci disputat de o echipă semi-profesionistă din Premier League. În timp ce mergeam spre supermarket, omul meu s-a gândit că are nevoie să scoată niște fonduri monetare.

Ne oprim lângă un ATM, pentru ”a fi chelit” de cunoștința mea. Introduce omul cardul, efectuează procesul aferent obținerii de monetar, reușește să-l ducă la bun final, îi vin banii omului, îi bagă în buzunar ( #bagăbanii-n buzunar) și apoi așteaptă și așteaptă și așteaptă. Și tot așa. Vizibil deranjat de situație, cu o oarecare surpindere, aș putea spune, tipul întreabă retoric:

– Bă, unde-i cardu’ ???!!!

Aici lucrurile încep să scape de sub control, iar situația devine tensionată.

Îi sugerez să sune la numărul de pe bancomat și să le explice oamenilor problema. Neavând alternativă, asta și face. La capătul celălalt al firului răspunde o doamnă și începe un dialog între ei.

-Sunt aici la aparatul de făcut bani și nu mai îmi dă cardu’, ce fac acuma?

Apoi e rândul doamnei să vorbească, îl întreabă unde s-a întâmplat nenorocirea, ce sumă a extras din bancomat și multe alte întrebări, un fel de Cabral la ”Ce spun românii”. Până la o întrebare care îl pune în dificultate pe prietenul nostru, așa că decide să-mi ceară mie niște lămuri. Acoperă ușor difuzorul telefonului și mă întreabă:

-Cum adică persoană juridică?

Îi spun că nu e așa ceva. Și doamna îi spune că a înțeles problema și apoi a adăugat clasicul ” vă sunăm noi”.

Pământeanul nostru, nu s-a mișcat de la ATM, așteptând telefonul salvator în timp ce eu am mers până la magazin pentru a-mi cumpăra lucurile de care aveam nevoie.

La nici 5 minute, când m-am întors, omul a mai vorbit o dată cu doamna care trebuia să rezolve problema. Și îmi spune în felul următor:

-Bă, m-a sunat aia și a zis că trimite măine la 10 dimineața pe unii să scoată cardul.

Apoi l-am întrebat ce o să facă până atunci. Și îmi spune.

-Bă, să mor yo, de mă misc de aici până nu vin ăia. Nu pot altfel, că ăștea fură și rămân fără card.

Îi explic că nu are ce să se întâmple și chiar dacă cineva ar reuși să-l scoată nu ar știi pin-ul.

-NUUU! Să nu aud așa ceva. E prea periculos să plec de aici.

După un alt schimb de replici, omul mi-a spus că el o stea acolo până dimineața și că nu e vreo problemă dacă vreau să plec.

Am mai vorbit, ce am vorbit. Apoi am asistat la un număr de magie cum n-am mai văzut în viața mea. Se controlează prin buzunare și hocus-pocus, scoate cardul.

– Hai, bă, că l-am găsit.

Meriți un mărțișor, frate.